Te vezi...

Te vezi ca pe o floare
Gata de a se usca
Cerand iubire de la soare,
Ravnind dupa lumina sa...

Insa tu esti mai mult de-atat,
Caci lumina lui atat de arzatoare
Nu e decat un fum in vant
Fara mireasma ta ametitoare.

Te vezi ca pe un om sarac la colt de strada
Cersind iubire intre stele,
Si chiar cand nimeni nu vrea sa te vada,
Tu vrei un loc chiar printre ele...

Insa tu tii stelele in palma
Si ele stralucesc de le zambesti,
Iar ingamfarea lor se crapa si se sfarma
Cand afla cat de mult tu le iubesti.

Te vezi uitata ca un semn de carte,
Stransa-ntre coperti,
Si nu e nimeni sa te scoata,
Sa vada numai cum arati...

Dar tu esti semnul ce inchide
Un plictisitor capitol dintr-o viata,
Tot tu esti cea care deschide
Un drum cu zambet si povata...

Te vezi in intuneric
Chiar daca tu incerci sa arzi,
Si nu te vezi armonizandu-te feeric
Cu ieri, cu luni si nici cu azi...

Dar tu ramai scanteia care arde
In ochii mei pustii si goi,
Iar fara tine-s doar o parte
Din ce numeam odata "noi"...

Rece...

Ma fac vinovat in fata tuturor
Prin tot ce simt si ce nu simt,
Si chiar daca nu vreau, mi-e dor
De vremea cand puteam sa mint...

Imi stau ca pietrele de moara
Peste sufletul uscat si gol,
Gandurile cum ca-mi este inima amara
Si n-as putea sa mai iubesc de mor...

De fapt poate-am murit de mult,
Caci parca nu-mi mai pasa de priviri,
De soapte si imbratisari in cant,
Si-mi par ca niste amagiri...

Si poate nu mai pot cunoaste
Ce altii simt si... de ma vor,
Mi-e sufletul plecat si nu se mai intoarce
Caci nu mai plang de mult cand altii mor...

Am devenit pionul scos din joc
Mai gata ca oricand sa plece,
Caci nu mai ard chiar de e foc,
Acum raman la toate rece...