Oscilaţii

Mă cresc dintr-un mormânt nocturn,
Din răsărit în răsărit,
Cu gând să-mi fac din suflet turn,
Din înălţimi să spun că te-am zărit.

Şi mă cobor din visele de pace,
În strigătul murdarei lumi,
Doar să te caut unde dorul zace
Şi lacrimile se ridică-n culmi...

Te-nalţ ca pe un vis de zi,
O ţintă-n calea pasului grăbit,
Şi-alerg precum tu n-ai să ştii,
De-atâtea-n drumu-mi stingherit...

Te-afund apoi în veşnice mistere,
Mormânt în pieptul meu deschis,
Acolo dorul cel mai plâns te cere,
Acolo te găsesc, curată ca un vis.

Vara

Iubesc vara...
Cu accentele ei de nebunie dospită,
Cu vacarmul de căldură şi albastru,
Dulce vânt răcoritor ce seara,
Te-mpinge-n ale iubirilor ispită,
De-ţi zboară inima din astru-n astru...

Iubesc vara...
Cu roua zorilor din talpa verdelui copt,
Cu plete blonde ori brune şi gene lungi,
Ce animă cu mirosuri gara,
De la primul tren până seara la opt,
Când şinele firbinţi par ondulate dungi...

Iubesc vara...
Şi cine n-o iubeşte, copilă prospătă-n călcâi,
Mireasma dorului cu gust ceresc ,
Am urmărit-o un an întreg, fecioara,
Şi-i spun în fiecare zi "Rămâi!",
Te am, te stăpânesc, te cert şi te iubesc...