Rămân din nou ascuns în paginile unei cărţi,
Privind ţintă în calea unei vorbe.
Încerc cu greu să văd iar cum arăţi,
Cu ploi pe creştet şi sufletul în robe...
O vorbă regăsită aiurea, la-ntâmplare,
În lungul discurs al unui filosof,
Pe-o pagina de carte oarecare,
Rostită din suflet şi nu din ceafă sau pantof.
O vorbă de moment, în clipa veşniciei
Ce înveleşte sufletul cu raze vii de slavă,
O vorbă unică, ce spusă numai ţie,
Coboară inima din înălţimea ei concavă.
Cu ochii mari, cu faţa botezată-n ploi,
Cu sufletul deschis ca astă carte,
Puneam un tremur pe genunchi-ţi moi...
Dar inima-ţi simţea în parte.
O vorbă spusă oarecum, atunci în ploi de vară,
E-acum o vorbă oarecare,
Ce-mi stă pe suflet ca povară...
O vorbă de amor ce mi se pare
Un tren năprasnic, nefiresc,
Un gând am vrut doar să-ţi arăt în zare,
Nefericita vorbă: ...
Postări
