vineri, 22 ianuarie 2010 | By: Andrew

In jurul anului o mie...

In jurul anului o mie
Inima mi-era hartie,
Sufletul mi-era de ghiata
Si ceream celui ce stie
Sa vrea sa imi dea povata.
Stelele erau prea sus,
Sa iubesc era nespus,
Iar la luciul lunii noaptea
Doar visam
Cerandu-i partea...

La o mie si ceva
Plina era mana mea
Si nu plina de tarana
Din pamantul de dureri,
Ci tinea o alta mana,
Si puteai orice sa-mi ceri.
Pasii parca imi zburau,
Ochii mei se bucurau,
Iar in ochii tai lumina
Ma facea in suflet mic
Aratandu-mi clar neghina
Care ma facea sa pic.

La o mie si sfarsit
Poate ma simteam iubit,
Poate ca aveam un tot
Clar si tare spus in fata,
Dar pentru ca n-aveam loc,
Un alt "loc" imi fura viata.
Cerul se intuneca,
Pieptu-n tandari se sfarma,
Iar din tot ce-am vrut sa fiu,
Ce speram s-ajung odata,
Nu mai vroiam nici sa stiu
Cum, sau cu ce alta fata.

Am trecut de doua mii,
Timpul trece, nici nu stii,
Cate mi-au trecut pe crestet,
Pasari, pesti si bidivii,
Locuri largi sau negre pesteri,
Toate sunt acum trecut...
Cum ai fost, cum te-am stiut,
Ce-ai sa fii de-acum 'nainte,
Eu nu stiu, si cine stie?
Am sa las toate sa fie,
Asa, la voia intamplarii.
La fel cum valurile marii
Se despart in spume vii,
Cand lovite intre stanci
Sunt urmate de-alte mii.

Toate trec...
Astpt sa plec
Si eu la randu-mi de aici...
De ce-am ramane numai noi,
Cand toate trec, de-s mari sau mici,
Pleaca-ncet, un an sau doi,
In memorii sa ma-nnec.
Cate au ca sa mai vie,
Cate bune, rele, mari,
Nu e nimeni ca sa stie
Dac-or fi grele sau tari...
Am sa stau cu-n colt deschis,
Un colt de inima spre soare
Si-am sa rad numai in vis,
Caci toate trec si totul moare.

Intre stanci...

Langa o piatra funerara,
Undeva, in jos spre noi
Isi plange inima amara
Un copil cu palme moi.

"Muntii ma vor vindecat,
Vaile ma vor de piatra,
Noptile vor luminat
Eu sa fiu cand cainii latra.

Pomii ma vor radacina,
Cerul ma vrea astru mare,
Florile ma vor albina
Si pamantul ma vrea soare.

Marea vrea sa-i fiu apus,
Pesteri mari ma vor pictura,
Pasari mici ma vor supus
Si in zbor sa port armura.

Dar nu's mare si nici piatra,
Nu sunt astru sau lumina,
Nu's in pesteri veche arta,
Nu sunt floare, soim, albina...

N-am sa pot fi un apus
Desi apun din ce in ce,
Si nu-s vantului supus
Desi stau in adiereai rece.

Nu sunt ce vor sa ma faca
Cerul marea sau copacii,
Dar nu pot sa-i fac sa taca,
Nici nu sunt s-auda altii.

Am sa las sa fiu ce sunt
Chiar de nu-mi vad singur rost,
Dar cat sunt, putin sau mult,
Am sa pot spune c-am fost.

Plang acum ca-n palme strang
O dorinta si un zbor,
Caci in suflet m-i se frang
Temeri grele c-am sa mor...

Am sa mor fara sa pot
Sa fiu ceva, nu pentru mine,
Si din totul totului cel tot
N-am sa stiu ce sunt sau cine.

Am sa mor spre bucuria lor,
Caci oricum n-am fost ce-au vrut,
La piciorul muntilor,
Plans de cei ce m-au stiut..."

Lang-o piatra funerara,
Un copil batran plangea...
Era gata ca sa moara
Nestiind ce e, ce vrea.

Iarna...

Geamul inghetat aproape
Imi arata cum afara
Incet se-apropie de noapte
Pentru-a nu stiu cata oara.

In lumina care slaba
Inca bate dinspre cer,
Se zareste-o lume alba
Invelita in mister.

Cerul lasa spre pamant
O furtuna de ninsoare
Ce-ti goneste orice gand
Si te vrea sa pleci spre soare.

Stratul gros de apa alba
Inghetata-n picaturi
Se aseaza-n fulgi, zapada
Peste ochi si peste guri.

Cainii se alearga ninsi,
Pasari nu sunt nicaieri,
Iar mergand cu ochii'nchisi,
Iar visez la primaveri.

Geamul a-nghetat de tot
Si se vad doar floricele...
Sa privesc nu vreau, nu pot,
Sunt satul de geruri grele.

In 7

O sa fie'adoua oara
Prea tarziu si prea de tot,
Caci asa cum vorbe-omoara
In tacere, ma simt mort.

Si-n tacere timpul trece,
El nu sta atat cat tac,
Zilele se scurg si rece
Ma gasesc, si mai opac.

Se gasesc multe dureri
In furtuni de suflet rece,
Dar mai calde si mai moi
Nu se fac daca el tace...

Si se-ntampla alte-atatea
Cate n-ai sa poti sa stii,
Si de vreau sa rup tacerea
Ajung singur pe campii.

Peste cate am sa spun
Se asterne frig, uitare,
Si'ncurand toate'or sa fie
Aruncate-adanc in mare.

Toate trec, asa spuneam,
Dar nu trec la intamplare,
Amintirea lor ramane,
Nu se pierde-n nici o mare.

Si de-i amintire'n zambet
Am sa vreau sa fie iara,
Daca e tacere, planset,
N-am s-o vreau a doua oara.