Tu ești o mână de pagini rupte din jurnal,
O mie de idei despre care nu vorbesc,
Și m-am oprit, în versuri să te mai compar
Cu orice laitmotiv scriptoricesc.
Tu ești o bâlbă din trecutul de iubiri,
Sculptată pasiv, ereditar. Obiect.
Și ți-e normal, când toți fug de trăiri,
Tu să te vinzi, și să te crezi subiect...
Prin gânduri dulci demult nu-mi ești,
Ai putrezi plecărilor, de n-ai vorbi,
Nu ești în stare, azi, să mă urăști
Când niciodată n-ai știut iubi.
Postări
