vineri, 18 septembrie 2009 | By: Andrew

2

Cand versurile mele-asteapta
Sa se vada in oglinda,
A criticii masura dreapta
Pare stramba si perfida...

Se poate sa se fi scris in van!
Da! insa doar cand te gandesti ca ele
Urmeaza a fi supuse
Judecatilor nedrept de grele...

Cand nu poti avea speranta...
Atunci se gasesc scantei,
Iar de-i greu, ti-ofera viata
Ochi frumosi, sa scrii de ei!

Peste cuvinte

Apus de soare minunat,
Ploi ce nu se mai opresc,
Soarele-n al sau palat,
Si toate par divin, ceresc.

Ochii tai adanci si negri,
Zambetul ce-l ai cand dormi,
Tremurul cand des te sperii
Si mireasma-ti ca de pomi...

Ochii ce imi plang adesea,
Dorul ce il port tacut,
Versul ce tot strange lesa
Sufletului rost, plapand...

Toate astea si-alte mii,
Ce imi trec din piept in minte,
Sunt doar fulgi ce-i pot simti
Zburand sus, peste cuvinte...