vineri, 29 iunie 2018 | By: Andrew

De ce nu dormi...



De ce nu dormi în stele vii,
În pat de lună și de nori,
Arginți pe mările pustii,
Se-adună pe nisip ca flori.

De ce nu dormi în ceasuri fade,
Cântări din larg te-aduc spre somn,
Când doru-i rece-n spume cade,
Marea o ea, nisipul domn.

De ce nu dormi îmbrățișată
De plaja arsă de iubiri,
Când marea strigă blestemată,
Să-nghită-alte trăiri.

De ce nu dormi și povestești ,
La schimbul clipei de amurg,
Ce în uitări adăpostești,
Și iarăși pe obraji se scurg...

De ce nu dormi în ceasuri vii,
De ce nu dormi în stele fade,
Din dorurile toate, mii,
Doar luna de pe boltă cade;

De ce nu dormi și povestești,
Cu șoapte calde-n plaje reci,
Despre ce încă mai iubești,
Despre când vii și nu mai pleci.

Relativități



Cum ne judecăm diferit,
Cum de asta unii vânează, alții sunt prada,
Un mister ce zace neobosit,
Pe minți, ca pe internet Cicada.
Istoric sau nu, legat de consimțământ,
Peste voința ei, el să se înfiripe,
De parc-ar fi citit un jurământ
Scris de Acontius pentru Cydippe.
Problemă morală generând
 multe păreri personale,
Văzută de-oracol ,
Amorfă, ca o mână de-opale,
În lumini: un spectacol,
În beznă distracții astrale...
Și-atâția-mpânzim,
Albastrul glob de țărână,
Și toți ne repezim,
Spre o părere mai vână,
De asta în sute de minți,
Ceasul atomic ticăie diferit,
Și ce nu-i banal pentru sfinți,
Pentru voi e doar explicit...