De ce nu dormi...

De ce nu dormi în stele vii,

În pat de lună și de nori,

Arginți pe mările pustii,

Se-adună pe nisip ca flori.

De ce nu dormi în ceasuri fade,

Cântări din larg te-aduc spre somn,

Când doru-i rece-n spume cade,

Marea o ea, nisipul domn.

De ce nu dormi îmbrățișată

De plaja arsă de iubiri,

Când marea strigă blestemată,

Să-nghită-alte trăiri.

De ce nu dormi și povestești ,

La schimbul clipei de amurg,

Ce în uitări adăpostești,

Și iarăși pe obraji se scurg...

De ce nu dormi în ceasuri vii,

De ce nu dormi în stele fade,

Din dorurile toate, mii,

Doar luna de pe boltă cade;

De ce nu dormi și povestești,

Cu șoapte calde-n plaje reci,

Despre ce încă mai iubești,

Despre când vii și nu mai pleci.