vineri, 17 februarie 2012 | By: Andrew

Delir


Îmi odihnesc umerii pe deschiderea ei,
Întins la un pahar de lacrimi,
La masa mea, toţi ceilalţi zei
Plâng!
Literalmente curg în adieri de trai,
Mă asfinţesc precum o stea,
În neştiinţa dintre iadul meu, visatul rai
Şi ea...
Mi-e pat, o carte de cărbune,
Un fum albastru-mi zvântă rest...
Şi toate-acestea-mi sunt pe lume
Mormânt celest.
Ambigua rezurectilă îmi ţine pleoapa
Blestemată larg,
Să vadă sufletul cum groapa
Mi-e ea...
Tot ea mi-e piatră funerară,
Tumult hedonic şi catarg...