Ce noroc...

Pe cărări de-ntinerire
Ochi de zâmbet,  gust de rai,
Mă făceai să-mi ies din fire,
Ce noroc,  că mă iubeai...

Toate-ar fi doar o poveste
De n-ai fi să-mi amintești
Că iubirea noastră crește ,
Ce noroc,  ca ma iubești.

Între seri și dimineți
Când nebuni,  una eram,
Mă țineai între pereți,
Și ce mult ne mai iubeam...

Când în zori de înnoire
Treaz încă nu mă găseam,
Palma ta-mi dădea de știre
Că în tine mă aveam.

Toate-ar fi doar o poveste
De n-ai ști să-mi amintești
Ca iubirea noastră este
Dar din Mâinile cerești.

Furtuni

Gânduri,  gânduri,  pe cărare,
Mă apasă rău și bine,
Mă frământă cu ardoare:
Oare-ai fi a mea și mâine?

Când e soare și iubire  ,
Și ajungem una goi,
Una-n gânduri și simțire,
Una,  până și-n război.

Când potopul se ivește
Curg șiroaie-ndurerări
Nor de nor se tot izbește
Nu-s lumini de împăcări.

Și cum să nu m-apese gândul
Că-ncurând într-o furtună,
Îmi vor sparge norii sânul
Și ne-om pierde-n ploi și humă.

Cum să nu mă-ngrijoreze toate,
Când prea des din zile bune
Facem ploi.  Când tu-mi ești poate
Tot ce-i mai frumos pe lume...