Nenorocitu'...

A strans mereu clipe de ghiata
In sufletu-i zdrobit, pustiu,
Stia ca asta nu e viata
Traind, nevrand sa fie viu.

Trecea ades pe langa multi
Care zambeau iubind ferice,
El sta cu ochii catre munti
Si sufletu-i batut de bice...

Cand singur se gasea de multe ori,
Era lovit de ganduri grele
Si se oprea din plans in zori,
Dar nu scapa de ele...

Primea si zambete din cand in cand,
Dar nu le dadea crezare,
Caci inca astepta un singur cant
Sa-i stearga lacrime amare.

Si toti stiau ca astepta
Ceva ce nu avea sa vina,
El totusi inca mai spera,
Pastrand in ochi o stranie lumina...

Adesea il gaseau ingenunchiat
Si plin de lacrimi in siroaie,
Multi au crezut ca a scapat...
El suferea mai tare...

Si rare ori dormea pe-ascuns,
Caci teama nu-l lasa s-o faca,
Dar se trezea zdrobit in plans
Strigandu-i numele de fata...

De multe ori privea ninsori de frunze,
Infrigurat si fara sa mai spere,
Doar vantul il mai saruta pe buze
Doar el il alinta... stiind ca piere.

Atat de multe ar fi vrut sa spuna
Si-atatea ploi in inima avea,
Dar le-a lasat in suflet fara vina,
Caci nimeni nu il asculta.

Uitase zambete ca sa mai poarte
Caci il durea trecutul,
A asteptat asa pana la moarte,
Ingenunchiat, plangand...nenorocitul.

Printre frunze...

In cautarea frunzelor nemuritoare,
Ma tin strans de sperante,
Si fata in fata cu zambetele-nselatoare
Aleg sa nu le dau crezare.
Doar vantul mi-e prieten,
Doar el ma tine-n brate
Si cand vreau sa ma plec,
Sa strang frunze si sperante,
Ma opreste si imi spune
Ca nu au rost in lume,
Ca frunzele sunt moarte
Sperantele trec toate,
Si tot ce va ramane
E-o inima zdrobita...

Si ma ridic, il cred pentru ca lui ii pasa,
Lui si numai lui, el singur nu ma lasa...
Chiar daca trece, asa cum clipele se pierd,
El vine iar si-n bratu-i nu pot sa nu ma-ncred.

Printre frunze merg,
Ma vezi ca un copil,
Dar copii alearga, zambesc,
Eu nu sunt tot, si simt ca nu imi pasa,
Caci nu mai vreau sa mai traiesc
Cu inima acasa...

Printre frunze merg,
Ma vad ca pe nimic,
Si nu mai gasesc sens cuvantului zdrobit
Sub asteptare...
Ma pierd, ma regasesc si ma arunc din nou
In lat de ganduri fara de scapare.

Printre frunze merg,
Si nu ma vede nimeni,
Daca mi-i pasul greu sau de-s intreg
Nimanui nu-i pasa,
Caci am sperat pentru mai bine de pe o zi pe alta,
spunandu-i inimii..."mai lasa".

Printre frunze merg
Si nu ma intelegi,
Legat de ganduri si sperante, nici eu nu ma-nteleg,
Dar tu nu esti, o lacrima sa-mi stergi,
Si stiu ca nici macar nu vrei...
Dar ma intreb: tu n-ai vazut
Ca eu nu port decat durere-n ochii mei?

Printre frunze...mergeam
...si eram singur...
Se aprindeau incet luminile la geam,
Tu nu erai...
Doar ganduri...