Printre frunze...

In cautarea frunzelor nemuritoare,
Ma tin strans de sperante,
Si fata in fata cu zambetele-nselatoare
Aleg sa nu le dau crezare.
Doar vantul mi-e prieten,
Doar el ma tine-n brate
Si cand vreau sa ma plec,
Sa strang frunze si sperante,
Ma opreste si imi spune
Ca nu au rost in lume,
Ca frunzele sunt moarte
Sperantele trec toate,
Si tot ce va ramane
E-o inima zdrobita...

Si ma ridic, il cred pentru ca lui ii pasa,
Lui si numai lui, el singur nu ma lasa...
Chiar daca trece, asa cum clipele se pierd,
El vine iar si-n bratu-i nu pot sa nu ma-ncred.

Printre frunze merg,
Ma vezi ca un copil,
Dar copii alearga, zambesc,
Eu nu sunt tot, si simt ca nu imi pasa,
Caci nu mai vreau sa mai traiesc
Cu inima acasa...

Printre frunze merg,
Ma vad ca pe nimic,
Si nu mai gasesc sens cuvantului zdrobit
Sub asteptare...
Ma pierd, ma regasesc si ma arunc din nou
In lat de ganduri fara de scapare.

Printre frunze merg,
Si nu ma vede nimeni,
Daca mi-i pasul greu sau de-s intreg
Nimanui nu-i pasa,
Caci am sperat pentru mai bine de pe o zi pe alta,
spunandu-i inimii..."mai lasa".

Printre frunze merg
Si nu ma intelegi,
Legat de ganduri si sperante, nici eu nu ma-nteleg,
Dar tu nu esti, o lacrima sa-mi stergi,
Si stiu ca nici macar nu vrei...
Dar ma intreb: tu n-ai vazut
Ca eu nu port decat durere-n ochii mei?

Printre frunze...mergeam
...si eram singur...
Se aprindeau incet luminile la geam,
Tu nu erai...
Doar ganduri...