duminică, 13 februarie 2011 | By: Andrew

Date importante


Este foarte complicat acum!
Se cere o agenda groasa, detaliata,
Cu ce trebuie sa fac, sa spun,
Iar data, e foarte importanta!

In preajma sfarsitului de an,
Trebuie sa dau cadouri,
S-arunc pana si ultimul ban
Pe mofturi, dulciuri si tricouri.

Se cere stiuta o anume seara
Cand trebuie sa ma prefac
Intr-o dezgustatoare fiara,
Si sa cersesc, mergand din prag in prag.

O singura zi pe an am voie
Sa-mi felicit mama, si orice doamna,
De parca un an intreg nu au nevoie
De atentia ce-o pun pe 8 in rama.

Exista o zi speciala pentru pusti,
Desi, in lumea lor e orice zi
In care sunt adusi
In parcul de distractii.

E regretabil insa, obiceiul prost
De a sarbatori iubirea pe o data,
Cand ea, cu tot ce e si ce a fost
Nu trebuie nici cand uitata.

Sa ne iubim in fiecare clipa
Indiferent de luna sau de zi,
Caci dragostea mai greu se infiripa
Daca-i serbata numai de copii.

Cand iubim


Diminetile cu tine
Sunt senine,
Si parca totul vine
De la sine
Cand iubesc.

Adormi in zori
Invaluita-n nori,
Si-n vise zbori
Far'sa cobori,
Cand iubesti.

La rasarit in doi
Nu e ceata sau ploi,
E-o lume-ntreaga in noi
Fara griji si nevoi
Cand... iubim.

Letargie


In linistea serii, uneori,
Aud bataia frageda a inimii mele,
Asta doar cand nu sunt ploi
Si serile nu-s rele...

Astept cu ochii in tavan
De la apus la zarva diminetii...
Privesc din cand in cand pe geam
Caci ma plictisesc peretii.

E de mirare cum cineva
Poate sa nu faca nimic,
Si sa ramana intr-o stare asa,
De parc-ar fi murit;

E greu,chiar, de-nteles de ce,
Sa stai atata timp inert,
Caci starea asta de leguma,
Nu te face nici mai bun nici mai destept.

Este probabil un simplu manifest,
O ciudata descarcare de vid
Ce sta la porti ca-ntr-un arest
Si razbucneste silentios cand se deschid.

Ar trebui, in teorie,
Spun cei considerati destepti,
O astel de stare, numita letargie,
Sa treaca iute, fara s-o regreti;

Ar trebui tot astfel
Sa fie-o tulburare,
Insa atat de calm si fara zel
Ma simt, incat nu-i de mirare,

Nu e o neasteptata tragedie,
O ploaie de mirari ivita din senin,
Desi probabil se-astepta sa fie,
Si gandul de-ntrebari sa-mi fie plin...

Nu-mi pasa...privesc la praful care cade,
Astept sa se opreasca secundarul
Si timpul insusi sa ma ia la palme,
Cum ca se scurg clipe-n zadar cu carul.