Demoni cu lacrimi

Nu mai e demult dimineaţă,
Fără să-mi ud sufletul cu lacrimi.
Sufletul şi obrajii...
Ce ştii tu? În goana după iertări,
Am schimbat o viaţă ce nu trebuia schimbată.
Dincolo de flori de spini, sau maci,
Dincolo de veri şi desfătări aleatorii,
Rădăcinile mi-au pătruns în măduvă.
Rămăs fără bucurii, visele se schimbă
În ruginite frunze, ce în căderea lor,
Prefac pământul în ură.
În iadul acesta sunt singur!
Din pământ către pământ...acesta e drumul trupului.
Sufletul meu merge din singurătate în singurătate,
Ridicat ostentativ din dureri,
Din când în când, de oameni ca tine.
Cântec fără note, poem fără rime...
Tăcere, depărtare, ură şi aşteptare.
Ce ştii tu?! Şi demonii plâng.
Ne-am găsit povestea dinainte să se întample,
Şi totuşi, eram trecuţi prin ea...
Am ascultat-o încă o dată adineauri.
Am plâns.

Cerul e-atât de departe...

Cerul pare atât de departe...
Rugăciunile noastre în tăgadă-mbrăcate,
În fală şi alergat după vânt,
Parcă-s făcute din minciuni şi nuiele,
N-au aripi să zboare-n Cuvânt.
E atât de departe oglinda, iubirea,
Că nu mai ştim să iubim prin credinţă,
Agăţăm inimi în tandem cu privirea
De bogăţii pământeşti şi trupeasca dorinţă.
E-atât de departe cerul
Acum, când îl privesc din mocirlă,
Îngropat de-agonii prin temple-faţadă,
Putrezeşte misterul în prea perversa lor milă,
Când se-avânt-un norod în religioasă bravadă,
Dar luaţi câte unul, se pierd printre scuze,
Blamând judecata, eschivaţi printre-acuze,
Cei ce se vor lumini de exemplu...
Cerul e-atât de departe,
Ca trupul de suflet când alergi dupa praf,
Şi-ţi citeşti viaţa-n pagini de carte,
În faţa tuturor, mândru de-o ispită,
Dar îţi plângi erata-n amurg, pe cearceaf,
Când ceru-i departe,  şi lumea ţi-e mult prea iubită...
Nu-i loc de-ntrebări! Şi cine-ar putea,
Chiar pe tine semeţul, să te-ntrebe greşeala?
Crezi că traiul ţi-e vorba, şi vorba de-ar sta,
Tu, crescută năpârcă, nu eşti bun nici aşa!
Cerul e-atât de departe,
Atât de plin de nori pentru tine.
Dragul meu, nu-nzadar excelezi în detalii ce fine,
Corectează doar trai de aproape!
Poate ai o măsură cu care, nu-n parte,
Te judecă, aşa, de departe cum e,
O oglindă, o boltă, un propriu cuvânt!