Cautare

Am inceput sa...caut.
Si caut ceva neintalnit,
Ceva ce altii n-au vazut
Si-n suflet n-au simtit.
Am cautat in stele,
Lumina lor, si fapta lor
De-a lumina carari in noapte,
Si-adus de vant tot mai aproape,
Am cautat...dar n-am gasit.
M-am aruncat apoi
In cele mai adanci abisuri,
Am cercetat nisipuri, stanci
Si-acolo jos era frumos ca-n visuri,
Culori-minune, pesti in munti...
Am cautat...dar n-am gasit.
De-asupra norilor apus,
Cu raze ce te vor aproape,
Am cautat acolo sus,
Am cautat, desi departe
Si uneori prea frig sau cald.
Am cautat raspuns dilemei ce ma arde,
Dar n-am gasit...Poate ca n-am ajuns
Destul de-adanc in bolti
Mai sus de nori,
Mai sus de munti,
Mai sus de astri sclipitori.
Am cautat in codrii desi,
In verdele etern si nepatruns
Si-n inima padurilor ajuns,
Am cautat...dar n-am gasit.
Vazand ca explorand frumosul,
Nu am gasit in cautarea-mi,
Am coborat in valea mortii
Calcand printre schelete.
Se auzea din cand in cand
Cate un tipat ca de moarte,
Vedeam ades copii plangand,
Vedeam in flacari piei de sarpe.
Am cautat in fum si in cenusa
Si printre cei ce trec neinfricati,
Dar n-am gasit nici geam nici usa,
Iar podul era ferecat.
Am cautat...dar n-am gasit.
Descurajat, m-am intrebat
Daca in cautarea-mi lunga
Nu ar fi trebuit un camarad,
Un ajutor in ruga...
E lesne de-nteles,
Daca si tu vei cauta
Ceva ce inca n-ai simtit
Sa pleci in cautarea ta,
Nu singur, ci cu cineva,
Si ai sa vezi ca vei afla:
Raspunsul e sa fii iubit.

Mustrari...

Nu ma judeca,
Tu, suflet orbit de ceva
Sau increzator ca ai vederea clara.
Nu stii durerea mea,
Nu stii de-mi stau in viata
Toate cum ar trebui;
Stiu, e lesne-a da povata
Si e usor a instrui,
Dar daca primul nu esti tu ca sa te-asculti,
Sa nu-mi stai prefacut in fata,
Caci n-am rabdare pentru multi.
Chiar daca in cuvinte
Ti-as arata ce sunt,
N-ai intelege multe,
M-ai judeca prea mult,
Iar asprele-ti sentinte
Nu-mi sunt indreptatite
Si mult e cu putinta
Ca tie-ati fi menite.
Nu ma captura intr-un cuvant
Sau in vro fraza ce m-acuza,
Ai sa observi curand
Ca tot ce spui m-amuza.
Nu-mi esti un etalon,
Nu esti mai bun ca mine,
Prefer sa nu ma mai cobor
Pe-acelasi gand cu tine.
Ti-am scris cat am putut de bine
Cateva lucruri ce le simt,
Si toate sunt in mine,
Daca m-ai sti,
Ai sti ca nu te mint.
Sa nu ma judeci tu,
Cu standardele-ti gaurite
De preconcepute ganduri,
De compromis, de falsuri, de absurd...
Ma spal pe maini
De invidii si de ura;
Tu iti ai locul printre caini
Preocupat cu latratura.
Departe, daca nu-ntelegi
Ce sunt prin ce iti spun,
Frustrarea ta te-obliga sa alegi
Popas pe un alt drum
Si-o alta poarta sa o latri,
Lumini in noapte nu-ti sunt astrii,
Ci mintea ta obscura
Ce te condamna la-ntuneric.
Stiu, multe ai sa-mi spui
Si toate-ti sunt mustrare,
Dar pentru simplul fapt ca am preocupare
Mai importanta decat sa te-ascult,
Te las in asteptare
De mici scantei de constiinta.
Si cand le vei avea,
Sa vii, sa facem cunostinta,
Abia atunci mustrarea ta
Isi va primi recunostinta.

EL

Unde esti, tu, fiul Meu?
Te caut sa-Mi vorbesti.
Eu iti sunt Dumnezeu,
Tu inca ma iubesti,

Unde esti, tu, fiica Mea?
Te caut sa-ti vorbesc,
Va vreau curata inima,
Va vreau caci va iubesc.

Ce ai facut Adame?
De ce te-ascunzi de Mine?
De ce te-acoperi cu petale?
Ce-ascunzi inchis in sine?

Ce-ai facut, femeie?
De ce asculti de sarpe?
Din ochi-i rai scanteie,
De ce i-ai dat crezare?

Neascultarea voastra
Blestem va fi in lume,
Si tuturor napasta
Si lacrimi si manie.

Iti va zdrobi calcaiul,
Inselatorul sarpe,
Dar se va naste-Ntaiul
De rau ca sa va scape.

Plecati din Paradis
Si sa traiti cu truda,
Cu greu sa va hraniti
In chin si munca multa.

Caci nu M-ati ascultat spunand
Din pom sa numancati,
Acum va spun plangand
Ca va iubesc...plecati!

Adam

M-Ai cautat in vai de ceata,
Dar nu m-am aratat,
Caci fapta grea m-a condamnat
La un blestem ca viata.

M-Ai cautat pe varf de munti,
Eu nu eram vazut,
Pentru greseala ce-am facut
Plati-vor de-acum multi.

M-Ai cautat in largi campii,
Dar frica m-a ascuns in mine,
M-am abatut din cai de bine
Si in pacat voi mosteni copii.

Tu m-Ai gasit in umilinta mea,
M-ai invatat sa vad spre sus,
Mi-Ai dat o sansa in Isus
Sa scap de vina grea.

Ca un misel am aratat
Ca vina nu imi apartine
Si-am gasit cu cale ca-i mai bine
Sa-nvinuiesc femeia ce mi-ai dat.

Desi pierdut-am paradis
Mi-e inima in bucurie,
Iertare, Tata, mi-ai promis,
Sa Fii slavit in vesnicie!

Eva

Iarta-mi Tata,
Greseala de-a ma-ncrede-n sarpe,
Sta sufletul sa-mi crape,
Mi-e inima patata.

Condamnata ispitirii
Sunt cand ma gasesc departe
De omul ce mi-e jumatate,
Si greu e impotriva firii.

M-au amagit in toate
Vorbe de viclean meschin,
Ca n-am sa stiu de chin,
Ca n-am sa cunosc moarte,

Ca binele il stiu,
Dar voi afla si raul,
Si bine imi va fi,
Chiar daca-mi supar Zeul.

Dar am gresit si plang
Caci moartea ma cuprinde,
Si-n brate-acum eu strang
Doar din blestem cuvinte.

Ca-n chinuri voi trai
Nascand pe fiu de om,
Si timpu-mi va pieri,
Si-am sa invat sa mor...

Sa-mi uiti si ierti de-a pururi
Blestemul ce-am lasat
Prin tot al meu pacat,
Sa-l stergi din cer din suluri.

Si chiar de nu voi fi
In cartile de viata lunga,
Sa-mi las, Te rog, ai mei copii
In ceruri sa ajunga.