vineri, 13 iulie 2012 | By: Andrew

Târziu?



Înaintea ceasului deşteptător,
Ţi s-a-ntâmplat adeseori
Să te trezeşti la răsărit sperând
La înc-o clipă de odihnă...
Prinzi perna-n braţe mulţumind şi dormi!
Morocănos şi bineînţeles
Buimac, ai să tresari cu razele pe pleoape,
Bombănind de-a dreptul mahoniu
Cum că... "deja e prea târziu!"

Poate şi tu, în zile mai aglomerate
Ai alergat spre gări cu gând de drum,
Dar trenurile încă nu erau plecate
Şi-ai hotărât s-aştepţi prin fum
În sala cu bagaje...
Ai auzit mereu cum pleacă şi cum vin
Alţi călători ca tine,
Dar ai gândit că trenul tău...
Mai este până vine!
Într-un moment, apoi, te scuturi de îngândurare,
Priveşti spre orizontul argintiu
Şi vezi cum trenu-ţi pleac-agale,
Iar ceasu-ţi spune... că e prea târziu!

În alt context, poate la oră de-nserat,
Te-aşteaptă ea, cu doruri neoprite,
Iar tu, galant, dar parcă prea acomodat
Cu lunga zi de vară, toridele ei clipe,
Te-ncrezi că încă mai e vreme
Să-ţi lustruieşti pantofii, să-i cumperi crizanteme...
Dar prea grăbit de timp,
La ora cu pricina,
În locul tău parcă n-aş vrea să fiu,
Când însăşi ea o să-ţi răspundă:
Te rog să nu mai vii, e prea târziu!