Fă din nori prieteni buni,
Iar celor ce încearcă să te spele
Să nu le ceri doar picuri, ci furtuni.
În drum spre mâine, iartă ,
Acul ce fuge înaintea ta, nebun,
Învață de la el chiar de te ceartă,
Să nu mai pierzi momentul ce-l numești ”acum”.
În drum spre orice măreție,
Te schimbi fără să vrei, luptând,
Și rai și iad, nicicând și veșnicie,
Tu lasă-le să te sculpteze, mulțumind.
Căci timpul ce îmbătrânește
Atunci te doare asuprit ,
Când nici o schimbare nu te stânjenește
Și-n capăt, n-ai nimic de povestit.
Așa că-n orice drum iubește neiubitul,
Îmbrățișează rănile din talpă
Și-mprietenește-te cu timpul,
Oricum ne stingem toți, nu-i unul care scapă.
Iar când te stingi, subit sau așteptând,
Să povestească alții ,
Nu cum te-ai frânt, tu, trestie de rând,
Ci cum ai alergat, iubindu-ți pașii ...
Postări
