Paragraf de sunet si culoare

Te-as putea picta-n cuvinte
Sa te stie cerul, marea,
Dar oare te-ar tine minte?
Sau te va sterge uitarea?

Te-as putea canta-n culori,
Ca un curcubeu de ape
Si te-as arunca in nori
Din priviri sa nu te scape.

Insa norii trec si cerul
Ar ramane gol, cu tine
Si ti-ar dezveli misterul,
Sa te vad-o-ntreaga lume.

Te-as putea picta si scrie,
As putea ca sa te cant,
Dar cu-adevarat, iubire
Vrea mai mult ca sa te simt.

Ce vrei s-auzi?

Ce vrei s-auzi?
O tragica poveste'n care
Inima imi pleaca fara veste
La tine?
Obrajii mei uzi
Au inceput carare
Sapata de lacrimi si zile,
De nori de tacere,
De frig si de fulgi...
Ma-ntreb deseori:
"Unde esti, copile?
De la atata umblat printre flori,
Lunile-ti par zile
Si cerul e verzui.
Oricine vrea cuvant,
Tu nu le spui,
Si doar le-arati ca din pamant
Te tragi si tot in el te pui."

Brate spre cer
Intind pomii de langa.
Eu n-am curaj sa cer,
Dar totusi mana stanga,
Cu tot cu umarul uscat
Si inima plapanda
Spre sus le-ndrept...
Dar tot mi-e greu,
Caci din ce-astept
Nu eu sunt cel care primeste,
Ci e acela care tot mai crede,
Ce tot mai rade
Si iubeste...

Oare sunt singur?
Oare m-aude cineva?
Dinspre suflet seara picur
Cate-un strop din ce era.
Dar amintiri de-o viata
Depanate-n nopti de ceara,
Se vor termina-ntr-o ata,
Un fitil cu-aroma amara.
E prea frig
Si-i bezna groasa,
Daca zic
Si daca-mi pasa,
S-ar putea sa mor degraba.
Daca strig
Si caut gura
Sa-mi raspunda imediat,
Am s-aud un gand de ura
Si-am sa plang ca am strigat.

Merg pe vorbele nespuse,
Ma hranesc cu galagie,
Beau dorintele rapuse,
Avand umbra in pustie.
Imi e traiul
Ca un nor,
Azi aici, dar calator,
Maine nu mai sunt deloc,
Destramat de-un stol de surzi...
Tu, esti oglindit un eu,
Eu sunt tu...
Ce vrei s-auzi?

Prea devreme

Pe cand timpul astepta pe om
Si toate ce treceau, treceau incet,
Atunci te bucurai de roada unui pom
Si umbra lui ti-era ca si un zambet.

Cand norii se-alintau cu cerul
Si frunzele cadeau parca in sus,
Noi nu stiam ce-nseamna gerul
Si iubeam in taina, timpului supus.

Acum si timpul se grabeste
Si poate-a invatat s-o faca de la noi,
Caci la randu-ne ne aruncam orbeste,
Traind un an, simtind c-au trecut doi.

Norii fug parca de cer
Si frunzele se-arunca spre pamant,
Noi, in suflete, purtam un ger
Care-i acolo, parca, de demult.

Alegem sa traim prea repede si multe,
De parc-am sti ca maine nu mai este
Si constatam ca toate-s prea devreme,
Iar daca maine vine reusim usor sa trecem peste.

Pe cand iubeam din zi in zi mai mult,
Era usor sa spui un "da" din suflet,
Acum, intr-un neinteles tumult,
Iubim de tot si ne sfarsim in planset.

Eu inca vreau sa cred ca mai exista timp,
Cand timpul se opreste,
Si orice am incerca sa stim,
Sa-ncepem prin a afla cum se iubeste.

Prea repede ne pierdem
Si ne topim mult prea devreme,
Nu stim ragaz ca sa mai cerem,
Ci stim doar de intarziati si despre temeri...