Trei lucruri

Foi de varză, trei surcele,
Mi-am luat suman de piele,
Un şiret la opincele,
Şi un dor nespus de lele...
După cum vedeţi şi voi,
Foi de viţă şi-un trifoi,
Pregătitu-m-am de frig,
Ca la iarnă să nu strig:
"Văleleu şi vânt cu ceaţă,
Limba-n gură îmi îngheaţă,
Mâna-n buzunarul gol,
Mi-i şî frig dar şi potol..."
Foi murate roşioare,
Azi încă mai este soare,
Însă mâine dac-o ninge,
Las pe alţii ca să strige,
Eu de frig n-am să mai zbier,
Foi de varză n-am să cer,
Foi da varză şi-un hingher,
Vie iarna, "leru-i ler"!
O sarma în foi de brumă,
Cu trei lucruri nu-i de glumă,
Căci trei lucruri ţine firea,
Frigul, foamea şi iubirea!

Urlet de beznă

Strigă sufletul meu
Şi de singurătăţi, glasul lui se-aude în ecou ca un cor,
Căci a rămas iar singur alergând,
Fără zâmbet pe chipu-i,
Pe întunecatul coridor de trai pustiu.
"Lasă-l să strige!" îmi spun stăpânii nopţii,
"Să plângă în tine până seacă!"
Toate comorile lumii pălesc în faţa dorinţei,
Şi când dorinţa pleacă, scopul piere.
Oboseala se injunghie cu arcuşul soarelui
În prea multele înlăcrimate dimineţi,
Iertarea e o poveste, gândul, un infern,
Inima dărâmă pereţi de timp
Şi bate în amintiri, iubindu-le cu ură.
A cere iubire e prea mult în lumea asta!
Poţi cere orice şi oricât altceva;
Chiar dacă nu primeşti, nimeni nu se va uita cu ură,
În ochi tăi când ceri.
A cere iubire... înseamnă să ceri ce nu are nimeni,
Ce nimeni nu e dispus să recunoască.
Înseamnă să ceri ruşinea lipsei. În lume sunt primăveri,
Case, poveri, bucurii, mizerii şi fală.
Poate, din când în când, unii se mint că au fericire,
Dar niciodată! Niciodată, în lumea asta,
Să nu te regăseşti nenorocitul care cere iubire!

Soare

Ai fost soarele pe cerul meu.
Ai apus!
Te-am rugat să mai rămâi pentru noi.
Te-ai dus!
Acum ţin în palme negura,
Nu ştiu unde ne-am pierdut,
Îmi lipseşti cum îţi lipseşte inima,
Căci plecarea ta
M-a durut.
Şi doare dorul de tine în zori,
Doare zborul spre bine prin flori,
Doare lipsa paşilor pereche,
În drumuri fără ţintă,
Doare lipsa şoaptei la ureche,
Lipsa buzei ce alintă,
Căci... ai fost soarele pe cerul meu,
Indiferent de anotimp,
Dar ai apus, iar eu
Rămân spunând, ca mai mereu,
Că pentru toate-n suflet este-un timp...