miercuri, 15 aprilie 2020 | By: Andrew

Soror Mea...


Din simplu și lumină,
La trei vremi de mine,
Din aceeași rădăcină,
De-aproape 3 decenii,
Se naște o sulfină
Ce împotriva vremii,
Întinerește-n valuri
Crescândă-n frumuseți,
Constantă în năravuri,
Maestră-n bunătăți.

Și-o scriu în varii versuri, vigilent,
La două ceasuri de-mpliniri, pe fugă,
Că-n anii ce-au trecut, cu-așa talent,
Îmi crește, de parcă dă să mă ajungă.

Și-ai crede că în lume,
Mai sunt așa-nfrățiți,
Și e banal a spune,
”Multi ani!” de-s împliniți,
Dar dacă anii nu-s
Decât poveți în amintiri,
Iar totul ce s-a dus,
E doar prilej de mulțumiri?

Aievea năpăstuim poverile din vârste,
Când mulți n-ajung să sufle-n atâtea lumânări,
Și-n schimbul nopților ce plânse
Tu le-ai purtat, astăzi primești numai urări…

N-am prețui un pat de flori,
Cât prețuim găsitul de petale,
În viața asta, când cobori,
Înveți să urci, se pare;
Două zeci și… nu sunt mulți,
E locul ce-n timp, împreună
Și inima și sufletul pe munți:
De le-ai purta ca pe cunună!
E anul tinereții,
Cu cel mai mult curaj,
E anul frumuseții,
Înțelepciunii gaj.

Și-orcând, oricât ar fi să fie dat în zare,
Ești fiică în fiecare zi și oră,
Iar ce nu-i dat să fie, nu e la întâmplare,
Eu te iubesc mereu, ești cea mai bună soră!