Astăzi, nu eu sunt cel studiat la microscop,
Ci tu, cu tot ce ești, cu ce poți fi,
Vom căuta trăirii tale, scop
Și eventual, cărare către veșnicii.
Azi, ești provocat să-ncerci,
În mulțimea capetelor existente,
Să luminezi pe unde mergi,
Să nu rămâi o pradă-ntre curente.
Ce ești la urma urmei,
Dacă nu un căutător de mai bine?
Prin ce valori, în fața turmei,
Putem să te avem cândva pe tine?
Te-ntrebi vreodată, prin ce te definești?
Sau cum arăți gol de fațade?
Îți cere sufletul să te numești
Un bun sau rău, de lumea cade,
Și să decizi de care parte ești?
Ești provocat să-ți calci pe conștiință, zi de zi,
Eu îți solicit o altă provocare:
Când toți sunt falși, tu fii ce poți să fii,
Să poți sta drept la orice încercare.
Nu te schimba după torentul vorbei,
După tornada modei demodate-n timp,
Fii sincer, unic și stabil pe vârful provei,
Nu mândru prin ce ai, ci prin ce ești, umil.
Ești provocat să calci pe libertatea
Celor care și-o păzesc prin legi,
Ești provocat să-ți ceri ca parte
Prea mult să poți căra, prea multe să-nțelegi...
Eu te provoc: Trăiește liber!
Prin a elibera pe cel ce-ți stă aproape.
Plin de respect, deschis față de cer,
Ai să descoperi mâini descătușate.
Cine ești? e întrebarea,
Răspunsul, rămâne de aflat,
Tu, analizează-ți starea,
Răspunde provocării răspicat!
Poate e greu să afli cine ești,
Că locul tău e undeva anume,
Dar este primul pas în a începe să trăiești,
Căci astăzi, dragul meu, VIAȚA ÎNCEPE CU TINE!
Postări
