Pentru tine...

Închide ochii..
Visează, nu te opri!
Visează fiecare vis pe care mi l-ai dăruit...
Să nu încetezi, nici chiar de-ai şti
Că împlinirea stă numai în tine acum.
Mergând pe drum, stând la un loc cu alţii,
Toate visele îţi vor şopti
Că aşa am vrut să fie, să fii...
Fericită!
Păstrează dinainte zile deoparte,
Pentru fiecare visare, fiecare filă,
Fiecare rând pe care mi l-ai scris,
Strânge-le apoi, şi pune la un loc o carte,
O carte despre noi pe care doar tu,
Doar tu să o citeşti.
Închis în clipe uitate, eu nu pot visa.
Te rog...visează tu!
Niciodată să nu te opreşti,
Visează surâsul, programul, casa,
Visează grădina cu flori, gremurile mari,
Visează alintul de cu zori şi până seara,
Visează neîncetat, visează şi împlineşte...
Fii fericită...
Acesta e cel mai mare vis.
Te rog, împlineşte-l!

Ieri...

Ieri ne plimbam pe-alei cu fericirea,
Strângeam în suflete atâtea vise,
Ieri nu ne pierdeam aşa uşor cu firea,
Ieri erau doar porţi deschise...

Mă alintai, pe braţe, cu şoptiri,
Mă mângâiai, pe suflet, cu pieptul tău,
Şi nu credeam, din bunele simţiri,
Să mai ieşim din nou, spre rău.

Ieri aruncam pe ape curgătoare
Cu pietre, cu sărutări, cu dor,
Ieri nu lăsam să zboare
O clipă...în ciuda tuturor.

Ieri străbăteai atâtea să mă vezi,
Şi prin atâtea, te ţineam de mână,
Ieri parcă luptai să nu mă pierzi...
Azi parcă... e altă săptămână...

Ieri nu era aşa,
Azi ne-am dori mai bine să nu fie,
Am vrut, prea mult cum ieri era,
Dar vremea nu mi se întoarce...nici ţie.

Ploaie de fine

Plouă ca-n poveşti,
Plouă cu vânt, cu gânduri,
Sau spart fântânile cereşti,
Curg toate în pământuri.

Plouă cu regrete
Peste suflete reci,
Curg lacrimi pe perete,
Curg fără încetare de când pleci...

Plouă, e furtună
În sufletele noastre, iubito,
Şi fiecare vorbă rece sună
Ca un sfârşit în incognito...

Al cui...

Pe-această cărare înspinată,
Pasul mi-e greu şi obrazul mi-e plâns,
Iar mintea mea atât de limitată,
Îmi spune fals, ades, că am ajuns...

Uit, în acest val de nebunie,
De unde vin. Ce nume mă accepte!?
Când toate caută o vină numai mie,
Mustrate-n cauzalităţi suspecte...

Al cui sunt? Aceasta mă frământă!
Din sânul cui, vina m-a lepădat,
S-ajung pribeag pe calea frântă
De-atâtea bucurii, dorite de uitat.

Al cui sunt? Mă-ntreabă propria-mi simţire,
Lipsită parca, de un ideal pierdut,
"Te pierzi călătorind spre-o nemurire,
În care crezi că încă ai crezut..."

Al cui cunt eu? Şi-ndurerat întreb,
De ce se-ndreaptă ochii mei în sus
Şi pasul meu către Horeb?
De ce aştept încă răspuns...?