
Cada are celulită,
Duşului îi cresc mustăţi
Şi oglinda-i stingherită
De atâtea frumuseţi.
Robinetele au barbă,
Şi pistrui galbeni şi albi,
Iar cuierul stă să cadă
Cu-n prosop, ca la arabi.
Geamul e miop cu totul
Ca o poartă înspre frig,
Dar eu fluturând prosopul,
Către rândunele strig.
Spre bătrâna periuţă,
Stând pe post de microfon,
Îi dedic o periniţă,
Din gâtlejul meu de-afon.