sâmbătă, 28 aprilie 2012 | By: Andrew

Instantaneu


Apostrofat apologetic,
De restaurări precoce,
Mă-ntreb dacă mai simt ceva,
După atâta pas alergic
Trăind în viaţa ta...
Atroce.

Temerarii nu se-ndură,
Să mai crească iar din tină,
Eşti o nimfă regretată!
Împarţi juguri de pe gură
Nicidecum înduplecată,
Tipic feminină...

Pentru ce aduni robia
Sufletelor slabe, seci,
Cu neatinsu-ţi luciferic?
Îi destrami uşor cu acronia,
Sufletului tău himeric
Şi-i înneci...

Dezleagă-mă de tine,
Nebunia visurilor mele!
Aruncă-mă din pieptul meu,
Căci singur nu mă pot abţine!
Să te uit instantaneu...
În stele!

Până...


Până să te înneci în amintirea
Unui loc în care nu ai fost încă,
Rămâi pe stâncă
Să nu te-nşele marea...

Până s-alegi drumul spre bine,
Păşind poteci înguste, reci,
Caută zeci,
Alege azi, nu mâine!

Până să-ţi judeci tovarăşul de drum,
Cu omeneşti măsuri nebune,
Gândeşte că în lume
Nu-i cât şi când, doar cum?!