Desaga de stele

Mai frumoasă ca un vis,
Mai suavă ca un crin,
Ca un geam spre Rai deschis,
Îzbăvire din lung chin.
Pas de vânt, buze de flori,
În ochi un cânt,
Clipiri de zori,
Adiere dulce-i gândul,
Mană scumpă-i pasul
Mângâind suav pământul,
Fruntea, dune strânse-n nasul
Ce-mi alintă-n adieri,
Mult mai dulci decât amurgul
Sau vrun fel de orice mieri,
Grele ale mele pleoape.
Nici o stea nu stă să-i scape,
Toate ard în nefiinţă,
Adunate-n al ei piept,
În iubiri de cuviinţă,
Fără lacrimi sau regret...
Lacrimi? N-aş putea încă să spun,
Cum cele mai amare patimi
Le-ntâlnesc deja în drum
Spre-a vedea cum curg din ochi-i
Un şirag de verzi dureri,
Spre-un tărâm unde doar speri
Să-ncetezi ca să-i mai ceri
Zâmbete pe preţ de-argint...
Mult mai scump e un alint,
Mult mai dulce-i stă zâmbirea,
Când în piept de rătăcit
Va găsi într-un final...iubirea.

Singur, tăcut

De ce stai singur, tăcut?
De ce aştepţi în zadar?
Ştii bine că la început
Nu toate au fost ca un dar,
Ci ai sperat şi ai cerut…
De ce stai singur, gânditor?
Opreşte-ţi gândurile-n zbor
Şi nu le mai lăsa odihnă
Din pieptul ei să ceară.
Trec ore-ntregi
Şi iar pe seară
Va şti o vorbă să-ţi răspundă,
Iar tu negânditor s-o înţelegi…
Când vei privi şi tu în undă?
Când vei vedea că doar te legi
C-o funie de spini care inundă
Sufletul tău în mărăcini?
Nu mai e nimeni astăzi
Din plete să îţi tundă,
În schimb, cu lama nepăsării
Se joacă cineva în tine
Şi-arată spre vecini
Cum lor le e mai bine,
Cum vina ta e-n toate
Şi nu mai ai scăpare.
Dac-ai spus "da", acceptă pân’ la capăt,
Căci n-ai ştiut prin ochii cui
Priveşti, iubeşti, încerci, te prăbuşeşti,
Şi n-ai ştiut că-n lume nu-i
Un sincer “Da” –ndărăt
Ca să primeşti…
De ce stai singur…tăcut?
Oare chiar n-ai ştiut
Că alb să fie albul,
Şi el stă prefăcut ,
La modă, cotidianul…!?

Pe mal

Tulcea astăzi suflă valuri,
Suflă amintiri şi vise,
Peste apă, către maluri,
Către cei cu minţi deschise.
Suflul trece-amăgitor
Pe obraji, apoi prin plete,
Îndemnând măgulitor,
Ea sărute, el s-o certe.
Valul şterge orice vorbă,
Scrie zâmbete pe chipuri,
El s-o-ntrebe ca de probă
Despre alte zeci nimicuri.
Ea răspunde...ori zâmbeşte,
El, se-ncruntă de la soare,
Ea-ntinzându-se-i şopteşte
"Vreau să mergem şi la mare!"
...
Mai târziu se-ntrec spre casă,
Mai în râs, ori mai în fugă,
Dunărea în urmă lasă,
Poate-odată-or să ajungă
Iară-şi pe-ale sale maluri,
Să adune-n sărutări, adieri şi
Şopate-n valuri...

Dorinţa lui Samson

Nici un bob nu stă pe seară
Singur în păstaia sa,
Un nebun dorind, coboară
Gândul măsurând puterea.

"Voi să mi-o luaţi că-mi place!"
Mânios spunea odată,
"Fără ea pieptul nu-mi tace
Şi privirea mi-e schimbată..."

"Să o am numaidecât,
Îi poftesc trupul şi firea,
Chiar de nu ştiu că pe gât
Am să-mi pun toată oştirea."

Un nebun cerea odată,
Grea pedeapsă peste dânsul,
Osândit râvnind o fată
Ce ştia să-i şteargă plânsul,

Dar cum plânsul ea îl şterge,
Tot aşa, cu altă mână,
Cheamă foarfeca ce merge
Ca o umbră-ncet spre lună.

Fără grai, fără lumină,
Fără păr rămas pe ţeastă,
Un nebun stă azi să ţină
Morţi o mie dintr-o castă.

Ce i-a trebuit povară,
Altă inimă nebună,
Acum viaţa lui amară
Ia sfârşit fără cunună.

Ce folos un jug de jale,
Chiar şi peste gât puternic?
Să rămâi dat spre uitare
Şi îndepărtat temeinic?

Mulţi au spus că n-are minte,
Că-i doar voaluri şi petale,
Însă ea, printre cuvinte
Ţine sensurile tale,

Printre vorbe plicticoase,
Leagă pieptu-ţi de pierzare,
Şi te ţine, te descoase
Până făr' de-naintare

Te desprinzi de ce e bine,
Uiţi de rosturi şi de cer,
Şi-o priveşti de parcă mâine
N-ar fi încă un mister...

Amintindu-mi

N-am s-o uit şi n-am s-o pierd,
Printre amintiri deşarte,
Ea, e-n codrul meu un cerb,
Ce-a mai albă stea, departe.

De-ar fi altele să-mi ţină
Mintea în ceţoase drumuri,
Ea rămâne-n slăvi lumină,
Far de raze şi de fumuri.

Dacă plăci de boltă rece,
Ar sta azi pe piept să-mi cadă,
Amintirea ei n-ar trece,
Fi-va dragostei dovadă.

Când mi-or îndrepta privirea
Alte rele către nori,
Când voi căuta simţirea
Din amurg şi până-n zori,

Îmi voi aminti cum ere
Eu trecut de când la ea,
Pieptul meu a stat să spere
Şi-a murit, iubind deja.