Desaga de stele

Mai frumoasă ca un vis,
Mai suavă ca un crin,
Ca un geam spre Rai deschis,
Îzbăvire din lung chin.
Pas de vânt, buze de flori,
În ochi un cânt,
Clipiri de zori,
Adiere dulce-i gândul,
Mană scumpă-i pasul
Mângâind suav pământul,
Fruntea, dune strânse-n nasul
Ce-mi alintă-n adieri,
Mult mai dulci decât amurgul
Sau vrun fel de orice mieri,
Grele ale mele pleoape.
Nici o stea nu stă să-i scape,
Toate ard în nefiinţă,
Adunate-n al ei piept,
În iubiri de cuviinţă,
Fără lacrimi sau regret...
Lacrimi? N-aş putea încă să spun,
Cum cele mai amare patimi
Le-ntâlnesc deja în drum
Spre-a vedea cum curg din ochi-i
Un şirag de verzi dureri,
Spre-un tărâm unde doar speri
Să-ncetezi ca să-i mai ceri
Zâmbete pe preţ de-argint...
Mult mai scump e un alint,
Mult mai dulce-i stă zâmbirea,
Când în piept de rătăcit
Va găsi într-un final...iubirea.