Singur, tăcut

De ce stai singur, tăcut?
De ce aştepţi în zadar?
Ştii bine că la început
Nu toate au fost ca un dar,
Ci ai sperat şi ai cerut…
De ce stai singur, gânditor?
Opreşte-ţi gândurile-n zbor
Şi nu le mai lăsa odihnă
Din pieptul ei să ceară.
Trec ore-ntregi
Şi iar pe seară
Va şti o vorbă să-ţi răspundă,
Iar tu negânditor s-o înţelegi…
Când vei privi şi tu în undă?
Când vei vedea că doar te legi
C-o funie de spini care inundă
Sufletul tău în mărăcini?
Nu mai e nimeni astăzi
Din plete să îţi tundă,
În schimb, cu lama nepăsării
Se joacă cineva în tine
Şi-arată spre vecini
Cum lor le e mai bine,
Cum vina ta e-n toate
Şi nu mai ai scăpare.
Dac-ai spus "da", acceptă pân’ la capăt,
Căci n-ai ştiut prin ochii cui
Priveşti, iubeşti, încerci, te prăbuşeşti,
Şi n-ai ştiut că-n lume nu-i
Un sincer “Da” –ndărăt
Ca să primeşti…
De ce stai singur…tăcut?
Oare chiar n-ai ştiut
Că alb să fie albul,
Şi el stă prefăcut ,
La modă, cotidianul…!?