Pe mal

Tulcea astăzi suflă valuri,
Suflă amintiri şi vise,
Peste apă, către maluri,
Către cei cu minţi deschise.
Suflul trece-amăgitor
Pe obraji, apoi prin plete,
Îndemnând măgulitor,
Ea sărute, el s-o certe.
Valul şterge orice vorbă,
Scrie zâmbete pe chipuri,
El s-o-ntrebe ca de probă
Despre alte zeci nimicuri.
Ea răspunde...ori zâmbeşte,
El, se-ncruntă de la soare,
Ea-ntinzându-se-i şopteşte
"Vreau să mergem şi la mare!"
...
Mai târziu se-ntrec spre casă,
Mai în râs, ori mai în fugă,
Dunărea în urmă lasă,
Poate-odată-or să ajungă
Iară-şi pe-ale sale maluri,
Să adune-n sărutări, adieri şi
Şopate-n valuri...