Rostul pâinii

Glumeau bătrânii 
Ce s-au dus, 
Că rostul pâinii, Gândul spus, 
Și fapta bună , 
Nu rămân nepedepsite, 
Și-n orice zi din lună , 
Păzește-ți cele negrăite ,
Căci tot ce ai și ții nespus, 
Clădesc în tine rostul pâinii. 
Așa glumeau cei ce s-au dus, 
Ajunși de gând, din urmă, toți bătrânii

Năpăstuiții

Pe căi de zbor, 
Cu aripile reci, 
Te chem în cor
Cu toți cei zeci, 
Care te-au așteptat 
În prag de vis
Și-au căutat 
Cu sufletul deschis, 
Binecuvântarea dalbă
Și calde buze sărutânde, 
Dar au primit o salbă
De tăceri plângânde.

Scăpări

Privesc privirea lor 
Și ură văd... 
Alerg de ei, de zor, 
Că-n juru-le-i prăpăd, 
Și gându-mi-e speriat:
"Scapă-mă , drum lung, 
De unde am plecat, 
Cu dorul numai să străpung 
Trecutu-mi neînaripat, 
Și lasă-mi binele în amintiri, 
Tot răul, spală-n alabastru, 
Descătușat din vechi trăiri, 
Din gri corupt spre cer albastru...

Închis în libertate

Închis... În lunca largă șuierândă, 
De crivățul de alb și de durere, 
Închis de granița plăpândă
A nevoilor, când e prea mult a cere...

Închis...  În liberele nopți uscate, 
Când zidul necunoscutului oprește, 
Închis în vis de libertate, 
Ce toți pretind că-l au,  dar nimeni îl dorește.

Închis... De guri ce recomandă 
Mănuși În tălpile-mi nebune,.  
Închis,  intențiilor de bravadă 
Când toți neștiutorii au a spune...