Rostul pâinii

Glumeau bătrânii 
Ce s-au dus, 
Că rostul pâinii, Gândul spus, 
Și fapta bună , 
Nu rămân nepedepsite, 
Și-n orice zi din lună , 
Păzește-ți cele negrăite ,
Căci tot ce ai și ții nespus, 
Clădesc în tine rostul pâinii. 
Așa glumeau cei ce s-au dus, 
Ajunși de gând, din urmă, toți bătrânii