sâmbătă, 26 mai 2018 | By: Andrew

Rădăcini


Te-am visat...
Cu grumazul plin de gânduri ponosite,
Și inima scăldată în dorințe vechi,
Cu fruntea încâlcită în cosițe aurite
Și vise-ntre urechi.

Așa cum nu ai vrut să fii,
Mereu pe drumuri între stârvuri,
Exemplul  celor ce dintîi,
Te-au semănat în plăți și sâmburi.

Și de parc-ai însemna ceva,
Te-am visat din nou spre dimineață,
Plecată, cum cel mai bine îți stătea ,
Fără de sens, paiață...

Căci perfecțiune am cărat,
Pe umeri amândoi, ca una,
Dar imperfectul ce-a urmat ,
Ne-a fost, de spini, cununa.

Și-o port alternativ pe creștet,
Când eu, când tu, în tresăriri trecute,
Când dregostea, din rădăcini de veșted,
Mă amintește viu dar putred...