Rădăcini

Te-am visat...

Cu grumazul plin de gânduri ponosite,

Și inima scăldată în dorințe vechi,

Cu fruntea încâlcită în cosițe aurite

Și vise-ntre urechi.

Așa cum nu ai vrut să fii,

Mereu pe drumuri între stârvuri,

Exemplul  celor ce dintîi,

Te-au semănat în plăți și sâmburi.

Și de parc-ai însemna ceva,

Te-am visat din nou spre dimineață,

Plecată, cum cel mai bine îți stătea ,

Fără de sens, paiață...

Căci perfecțiune am cărat,

Pe umeri amândoi, ca una,

Dar imperfectul ce-a urmat ,

Ne-a fost, de spini, cununa.

Și-o port alternativ pe creștet,

Când eu, când tu, în tresăriri trecute,

Când dregostea, din rădăcini de veșted,

Mă amintește viu dar putred...