Vreau să fiu singur!

Vreau să fiu singur...
Lăsaţi-mă, vă rog!
Nu duc trăiri în contra timp
Cu ale mele silnice poveri,
Aşa ajuns-am azi olog
De toamne, primăveri şi veri!
Nu ţin copii nebuni
Ce nu-şi au inima în frâie,
Pe ţărmul unei alte lumi
Nemeritată, încurând lălâie!

Vreau să fiu singur...
Lăsaţi-mă un timp
Să mă adun de prin mocirle,
De prin mizerii trecătoare.
Mă oglindesc azi ca un tâmp,
Pradă ruşinii de sine urlătoare;
Mai bine nu vorbeam atât,
Eu, cel care tace-ndestulat,
Căci m-am semnat cu-atâta glas în gât
În al prostiei postulat...

Vreau să fiu singur...
Cine-o să-mi conteste asta,
Când singur m-am născut în lut?
Să nu-mi aud nici sora, fiica sau nevasta,
Căci m-au cusut şi descusut
De mă destram azi ca un porc
Întins festin pentru nebuni.
Singur mă vreau! Să torc
Un fir de eu către străbuni!

Vreau să fiu singur!
Înţelegi suflet de miel?
Cu răii m-am tot socotit,
Le-am explicat din vulpe în mişel,
Că nu-i mai vreau în juru-mi.
Tu înţelegi? Şi tu m-ai sfărâmat
Cu vorba ta aproape-adevărată,
Cu aere de prea curat,
Oricine-ai fi...Samson sau fată...

Lăsaţi-mă vă rog!
Aşa am spus de când cunosc pe sine!
Nu doar o zi, un an, un veac,
Nu doar de azi şi până mâine,
Lâsaţi-mă neîncetat să tac!
Nu mă-ntrebaţi, nu sunt, nu am!
Vă cer cu palme paralele
Să nu-mi mai bateţi iar în geam,
Să nu mă mai chemaţi din stele!
Trimiteţi vorbă neam în neam:
Vreau să fiu singur!

Cearta cu pământul

Cu ce-ţi sunt eu dator,
Pământ nebun de timp,
De mi-ai crescut în drum odor
Care mă scoate-n câmp?!

Cu ce-am greşit în ceasul meu,
Lut sfânt din care-ţi sunt făcut,
De-mi dai demonic zeu
Şi-n ea-mi obligi ce n-am cerut?!

Greşit-am oare la cântar
Când tu-mi erai debut de corp?
De-aceea-mi dai jumate-amar-
Jumate-n altul şi nu tot?

A fost pus oare cei mai bun
Din apă şi pământ în mine,
De surghiunit mă ţii acum
Legat de-un om precum un câine?!

Cu ce-am călcat pe vorba ta?
Ce lucru te-a nedreptăţit,
De nu o laşi spre a-mi cânta,
Decât pas iute de cuţit?

Orice nelegiuire cruntă,
Orice greşeală ne-nţeleasă,
Nu merită atât de multă
Şi grea, în trai, pedeapsă!

Mă lasă dar, fără pereche,
Să te străbat un timp ferice,
Şi strânge-mă! apoi de veghe,
Mă ţine singur, orice-ar zice!

Eu vs. Ea

Ea în alte mâini şi guri
Îşi găseşte iar sălaşul,
Eu sunt nebun cuprins de uri,
Vremelnicei iubiri, codaşul.

Eu deschis, gelos şi egoist,
Vocabular prea permisiv,
Ea cea care mă naşte trist,
De azi pe mâine depresiv...

Ea râde-n pofta altuia
Şi canta spre deliciul tuturor,
Eu vreau cântată Aleluia,
Dar n-am vehicol sau decor.

Eu rup s-adorm în zori măcar
Stergând cu sânge gand la ea,
Ea doarme, înger de cleştar
În gelozia mea.

Ea crede totul roz virgin,
Un zâmbet şi o voie bună,
Eu văd din timp răul vecin
De peste gard, de peste-o lună.

Eu spun şi nu mă crede nimeni,
Eu dovedesc în timp aşa,
Ea vede, ştie printre vremi,
Dar... "poate că se va distra!"...

Ea râde în dureri ce-mi sunt
De ea cicatrizate,
Eu lăcrimez către ce-i sfânt:
De suflet azi mi-o cer departe!