Cearta cu pământul

Cu ce-ţi sunt eu dator,
Pământ nebun de timp,
De mi-ai crescut în drum odor
Care mă scoate-n câmp?!

Cu ce-am greşit în ceasul meu,
Lut sfânt din care-ţi sunt făcut,
De-mi dai demonic zeu
Şi-n ea-mi obligi ce n-am cerut?!

Greşit-am oare la cântar
Când tu-mi erai debut de corp?
De-aceea-mi dai jumate-amar-
Jumate-n altul şi nu tot?

A fost pus oare cei mai bun
Din apă şi pământ în mine,
De surghiunit mă ţii acum
Legat de-un om precum un câine?!

Cu ce-am călcat pe vorba ta?
Ce lucru te-a nedreptăţit,
De nu o laşi spre a-mi cânta,
Decât pas iute de cuţit?

Orice nelegiuire cruntă,
Orice greşeală ne-nţeleasă,
Nu merită atât de multă
Şi grea, în trai, pedeapsă!

Mă lasă dar, fără pereche,
Să te străbat un timp ferice,
Şi strânge-mă! apoi de veghe,
Mă ţine singur, orice-ar zice!