vineri, 27 martie 2015 | By: Andrew

Între amintiri

Pierdută-n ochii lui, culorii
N-ai pregetat să îi ţii seamă,
Şi îţi lăsai petala florii
Să ţi se scuture a toamnă.

Pierdută-n braţul lui, iubirii
Crezând, te aruncai în val,
Dând tot chiar şi-mpotriva firii,
Şi nu credeai că e banal.

Pierdută-n praf de zori şi fum,
În vorbe dulci ca verdele albastru,
În toţi copacii de pe drum,
Ce însemnau , ce-nseamnă cerul pentru astru...

Pierdută-n pierderi mult prea des
Ca minţile în sânul fericirii,
Tu n-ai văzut că-n drum de şes,
Stau munţi de dorul amintirii.

Şi pleci şi vii, din braţ în braţ,
Între-amintiri şi dulci copilării
Până iubirea pare a nesaţ,
Şi căutările a veşnicii...

De trăit

Nu poţi să scrii de fericire
când n-ai atins-o şi n-o ştii
Nu poţi să scrii despre iubire,
Când neiubind, iubit nu poţi să fii.

Şi de durere nu poţi spune
Nimic, daca din cei iubiţi
Îi ai pe toţi pe lângă tine
si toţi ţi-s sincer fericiţi.

Nici despre nervi n-ai ce să spui,
Când nervii nu ţi i-ai văzut
În faţa ochilor tahui,
Urlând nebun, neauzit.

Şi toate-atâtea câte sunt
În viaţă de simţit,
N-ai drept asupra lor de povestit,
Căci doar trăitul este sfânt.

Iar dacă n-ai trăit prin toate,
Din toate singur teafăr să te vezi,
N-aşterne tuşul ca să-l pierzi,
Ci mergi şi le găseşte-n parte.