joi, 1 octombrie 2015 | By: Andrew

Vechi şi noi

Îmi e dor de romanţele vechi,
Pe care le ascultam suflet şi trup...
Ce adunau iubiri perechi,
Nu nebunii gălăgioase-n grup...

Lipsesc bătrânii, încelepţii care,
Nu se vedeau decât lângă un suflet,
Căci cupluri astăzi parcă-s rare,
Şi dese drame...şi rimel în plânset.

Ere întregi au adunat povaţă,
Despre cum să iubeşti mai bine,
Dar azi ne rezumăm la ce ne-nvaţă,
Tertipurile scârbe cu caractere cârne.

Deşi nu-i noimă delirând pe dealuri,
Şi nu mai cred in dragostea perfectă,
Încă visez parc-amintindu-mi idealuri,
În era noastră indecentă.