miercuri, 19 iunie 2013 | By: Andrew

Raţiuni

Inima ascunde gânduri negrăite,
În fapte rareori raţionalizăm simţirea,
De-aceea gândurile cele mai pripite
Le-avem nerecunoscându-ne iubirea.

Ce taină a ticluit Divinul,
Să ne-mpletim în raţiuni duale,
Şi viaţa unora să fie gândul,
A altora să fie simţirile carnale!?

Unii socotesc zvâcniri de cord
În timpi, aflaţi prin radicali şi ecuaţii,
Şi nu-s prea mulţi din nord în nord,
Să judece-ale lor vibraţii.

Alţii se-nclină, lăuntric stingheriţi
Plângându-şi viaţa în figuri de stil,
Consideraţi abstractizaţi, nenirociţi,
Ilogici tineri, în arte strânşi ca-ntrun azil...

Mai strict, mai fuzionat,
Conservator sau liberal convins,
Aici, de dor, toţi am aflat,
Toţi am luptat, puţini îns-au învins...

Aici toţi am iubit spre învăţarea nebuniei,
Toţi am păşit pe drumuri fără de raţiuni,
Şi-aşa vom hoinări pe calea pribegiei,
Spre gânduri ne-nţelese, din inimi de nebuni.