miercuri, 19 iunie 2013 | By: Andrew

Raţiuni

Inima ascunde gânduri negrăite,
În fapte rareori raţionalizăm simţirea,
De-aceea gândurile cele mai pripite
Le-avem nerecunoscându-ne iubirea.

Ce taină a ticluit Divinul,
Să ne-mpletim în raţiuni duale,
Şi viaţa unora să fie gândul,
A altora să fie simţirile carnale!?

Unii socotesc zvâcniri de cord
În timpi, aflaţi prin radicali şi ecuaţii,
Şi nu-s prea mulţi din nord în nord,
Să judece-ale lor vibraţii.

Alţii se-nclină, lăuntric stingheriţi
Plângându-şi viaţa în figuri de stil,
Consideraţi abstractizaţi, nenirociţi,
Ilogici tineri, în arte strânşi ca-ntrun azil...

Mai strict, mai fuzionat,
Conservator sau liberal convins,
Aici, de dor, toţi am aflat,
Toţi am luptat, puţini îns-au învins...

Aici toţi am iubit spre învăţarea nebuniei,
Toţi am păşit pe drumuri fără de raţiuni,
Şi-aşa vom hoinări pe calea pribegiei,
Spre gânduri ne-nţelese, din inimi de nebuni.

1 comentarii:

Maria Calin spunea...

Există rațiune în tot ce-i scris.
Pe rând am fost învingător sau un învins
hoinar am rătacit pe drumuri fără sens
în căutarea unui eu de nimeni înțeles.
Am fost pe rănd câte puțin din toate
bătrânul întelept, nebunul făr de minte
nu am mai vrut un rătăcit să fiu și m-am retras
în lumea mea, în casa de cuvinte.

ps. Mi-a placut poemul tau,definitoriu, plin de învățăminte.
Voi reveni din când în cand, să-nvăț câte ceva.
Semnează acum, aici...
nebunul fără minte.



Trimiteți un comentariu