Cugete adverse

Încetează-mi cugete să scrii
Din cugetul vecinei tale,
Căci şi tu ai ochii vii,
Chiar dacă-s plânşi de-atâta jale.

Nu vezi, nebuna cât robeşte,
Cu bici de dor, ore în şir?
De tine lepădată nebuneşte,
Zgâită moftului ce-i poartă bir...

Cugete, mai las-o cerşetoare,
De când e ea tiran şi rege?
Nu-i după ea, mereu să zboare,
Căci ar zbura mai cu măsură, de-ar înţelege.

E drept, eşti singur fără ea,
Şi logica ţi-e nebunie,
E drept, nu poţi trăi aşa,
Te-ai obligat, la braţ să-ţi fie,

Dar n-o lăsa, ea să conducă,
Pe-acest tango prea lustruit în plâns,
Te scuză de la dans şi urcă,
Spre gânuri ce încă n-ai ajuns...