Oval Vicios

Reversul umbrelor din “anul spin”

Prin creste de neadevăr pandemic,

Nu-s nocturne fantasme, ci lumini

Când duhul colectiv e mai mult laș decât anemic.

O nouă transhumanță de fiare vii

Se luptă în ascuns cu însăși viața

Pozând sub semnul unor "fleur de lis"

Pretind că ne vor siguranța.

Și-n-tr-un mârșav și pixelat misionarism

Avântă lumea într-un carnaval

În care plângem toți crezând într-un sofism

Legându-ne-ntr-un vicios oval.

Și dacă nu e de ajuns o mare plânsă într-o eră,

Șupuși de frica celor ce ne mint,

Chiar de le e cu lips-o emisferă,

Vor tot la fel să nu mai simți, să nu te simt...

Ne-a rămas, cu haz patetic să urâm,

Pe cel de lângă noi, scindati,

Neputincioși cu visele sub caldarâm,

Fără temei în optimism și predictibil - ignoranți.

Și-n ceasul minților sărace,

Ne-om vinde și ne vom trăda pe-arginți,

Căci nu vom mai percepe altă pace

Decât legați, în case și cuminți.