E timpul tău

Suflet gol...
Cauţi să te umpli cu praful
Acestei lumi ce se poticneşte-n orbire,
Dai valorilor ocol,
Fără să ştii că acesta este paragraful
Tău de timp, şi timpul tau de nemurire.

Suflet singur...
Alegi sa te păstrezi în turmă,
Decât să străluceşti individual pe culmi,
Şi te complaci unde eşti sigur
Că nu ţi se va cere să laşi măcar o urmă,
Contrar a ceea ce aşteaptă toţi ochii astei lumi.

Suflet uscat...
Îţi scârţăie nervurile frunzelor
De-atâta rugină, în timp, atâta delăsare,
De mult ai uitat
Să te adapi din râul nesfărşit al cunoştinţelor
Şi să-nflorşeti din nou din mâzga de subestimare...

Suflet prăfuit...
Scutură-te de tine însuţi şi caută
Binele să te cuprindă ca un lanţ de libertate,
Nu te lăsa zdrobit
De orice neînduplecare, ţine-ţi inima curată
Căci e timpul tău să te avânţi către eternitate.

Pe o frunză

Să pot fi în stare, acum
Să văd cum gândurile mele
În linişte, se-nalţă din scrum,
Din aburul inexistenţei grele;
E minunat...

Unde eşti, dorită muză,
Acum, să te cuprind şi să-ţi şoptesc,
Să ne iubim uitaţi pe-o frunză,
Scăldaţi în rouă şi în nefiresc!?

Pe gâtul tău să las furnici
Să care zeci de greutăţi,
Stomacul tău, cu fluturi mici
Să-l umplu şi să nu regreţi.

Cu talpa ta să mă mângăi
Pe genunchiu-mi cioturos,
De tine să mă legi şi să rămâi
În tine să-mi găseşti un rost

Să pot fi în stare, acum
Să văd cum gândurile mele
În linişte, se-nalţă din scrum,
E un impuls mult fără vrere,
Din vina ta...