E timpul tău

Suflet gol...
Cauţi să te umpli cu praful
Acestei lumi ce se poticneşte-n orbire,
Dai valorilor ocol,
Fără să ştii că acesta este paragraful
Tău de timp, şi timpul tau de nemurire.

Suflet singur...
Alegi sa te păstrezi în turmă,
Decât să străluceşti individual pe culmi,
Şi te complaci unde eşti sigur
Că nu ţi se va cere să laşi măcar o urmă,
Contrar a ceea ce aşteaptă toţi ochii astei lumi.

Suflet uscat...
Îţi scârţăie nervurile frunzelor
De-atâta rugină, în timp, atâta delăsare,
De mult ai uitat
Să te adapi din râul nesfărşit al cunoştinţelor
Şi să-nflorşeti din nou din mâzga de subestimare...

Suflet prăfuit...
Scutură-te de tine însuţi şi caută
Binele să te cuprindă ca un lanţ de libertate,
Nu te lăsa zdrobit
De orice neînduplecare, ţine-ţi inima curată
Căci e timpul tău să te avânţi către eternitate.