E toamnă, Doamnă...

E toamna, doamna...
Langa parc, te lasi in valul de-amintiri,
In mreaja dulce a scumpelor priviri
De alta data.

Sub aripa cazanda de frunze aurii,
Un vis traiam, de poveste...
E toamna, si-nca mult mai este,
Cat doare, nici nu stii.

Aleile sunt triste, reci,
Vantul, sufla a durere,
Numeni n-a stiut ca pleci...
Acum, nimeni te mai cere.

E toamna, doamna
In sufletul meu de cand
Ca-n acea toamna cu plansu-i de pamant,
Lacrimi tacute stranse rand pe rand
S-au adunat la mine-n gand.

E toamna, doamna...
Iarasi, de curand...

Acolo unde nu am ajuns...

Sub radacinile neinteleselor cuvinte
Stau vorbe de duh ce lumineaza,
Daca le-am intelege si le-am tine minte,
Ne-ar tine, poate, constiinta treaza.

Intre norii lucrurilor nedescoperite inca,
Stau lucruri ce ne sunt vitale,
Si stam visand la nemurirea stransa
In locuri seci de ingnoranta si uitare.

Acolo unde ploua cu lumina dinspre cer,
Noi cautam sa stim temperaturi la umbra
Si ne trezim insingurati si plini de ger,
Un ger ce sta in suflet sa patrunda.

La poli, unde iubirea creste inflorind,
Noi n-am ajuns deocamdata,
O cerem insa miseleste nestiind
Ca ea din toate, e cea nemeritata.

Cotidian

Ecou al pasilor grabiti,
Al diminetilor aglomerate,
Al grijilor ce-ncrunta frunti
Si-apasa greu pe umeri si pe spate...

Ecou de pasi de neoprit
Ce-alearga fara zabovire,
In fuga dupa fum si vant
Pe tot parcursul zilei...

Ecou de graba si iluzii,
Opreste-te in timp,
Si fa lumina-ntre confuzii
Si schimba galagia-n cant.

Arata-le grabitilor
Ca tinta lor e eronata
Si pune linistea in zbor
Sa nu mai para doar o pata.

Ecou din dimineti de luni,
Intinde fruntile de fier
Acestor trecatori, nebuni
Dupa monezi cu cazier,

Ridica grija de-avutii
De pe spinarile sucite,
Si da-le'n suflet bucurii
Nepretuite...

Ecou al pasilor grabiti,
Ma bantui zi si noapte,
Ti-s strazile necontenit fierbinti,
Ma mir ca nu ti-s sparte.

Ti-as asculta tacerea fericit,
De-ar exista, macar o zi,
Dar linistea pe strazi e doar un mit,
Un imposibil intre vii.

Speranta...

Soptit,
Printre lacrimi,
Mahnit,
Plin de patimi,
Se-aude un cantec
De dor, de durere.
O inima franta
Alinare isi cere
Si-o cauta plansa
In jungla de ceara,
Cu umerii grei
De-o eterna povara.
Pe maluri de ape
Oglindita in unde,
Se lasa departe,
Asteptand iar la panda
Frumusetea de veacuri
Ce i-a fost harazita,
Dar cu dulci sarutari
De fantasme rapita.
Asteapta un ceas,
O eterna secunda,
Fara zgomot de pas,
Intr-o lume prea surda.
Asteapta o luna
De-i plina sau noua
Si nu-i nimeni sa spuna
Cand e ploaie sau roua.
Urmele reci
De dureri ne'ntelese
Vor ramane in veci
Pana unul sa-i pese
Va veni, va lega
Rana dule-amaruie
Si va sterge durerea,
Lasand doar bucurie.
Aceasta-i speranta
Oricarei inimi ce-asteapta
Si din ea siguranta
Ca va sti sa desparta
Raul de bine,
Durerea de zambet,
Pe mine de tine
Si plansul de scancet...

E seara fratilor

E seara micilor destinderi,
A zambeteleor nevinovate,
A mult asteptatelor revederi,
A fericirilor traite ca la carte.

Acum e timpul sa iubim
Pe cei lipsiti de vreo privire,
Sa spunem la ce ne gandim
Cand auzim de iubire.

E timpul sa ne-mbratisam
Si sa uitam de inhibitii,
Sa cerem, sa iertam,
Asemanandu-ne cu sfinti.

E seara cand lumini se-aprind
In ochii tristi de altadata,
Si toate supararile se sting,
Orice greseala, e ca si uitata.

E seara fratilor ce pan'acum
Au stat fara sa-si vorbeasca,
Apropiati-va toti intr-un gand
Sa ramana intre voi pacea cereasca.

Grija

M-am saturat sa tot alerg
Dupa vant,
Apoi sa-l pierd
Si din toata osteneala,
Sa nu m-aleg
Decat cu oboseala.
Cobor in vai
De cantec pline,
Sa m-opresc si odihnesc
Dar descopar amagire
Intr-un mod prea nefiresc.
Intre frunzele padurii
Daca-ncerc a ma ascunde,
Tot ajung in gura lumii
Cum ca podul nu e punte,
Sau ca parul a se tunde
Singur nu va reusi,
Iar cu mana prefacuta
Dusa-n dreptul inimii
Toti spun ca ii preocupa
Felul meu de-a sta si-a fi.
Cainele de grija cozii
Nu mananca ziua toata,
Dupa cum iata, nerozii
Doar putin mai au si latra.
Cred ca asta mi-e osanda,
De a-i face sa-nteleaga
Ca as dobandi izbanda
Chiar pe cap cu lumea-ntreaga.

Destinsa...

Dincolo de perdelele de nepasare
Ce uneori le vezi pe chipul meu,
Sta un suflet ce tresare
La orice lucru, bun sau rau.

In privirea rece, trista
Care crezi ca ma-nsoteste
Sta o inima aprinsa,
Un foc ce-aevea se-nnoieste.

Soarele care rasare
Cateodata-n pieptul meu
Isi are ziua mult mai mare
Decat o zi-n programul tau.

E o inima destinsa,
Inima ce-si are locul
Printre bratele deschise
Innoindu-si lesne focul

Dincolo de perdelele de nepasare,
In privirea rece trista,
Soarele care rasare
E o inima destinsa.