Grija

M-am saturat sa tot alerg
Dupa vant,
Apoi sa-l pierd
Si din toata osteneala,
Sa nu m-aleg
Decat cu oboseala.
Cobor in vai
De cantec pline,
Sa m-opresc si odihnesc
Dar descopar amagire
Intr-un mod prea nefiresc.
Intre frunzele padurii
Daca-ncerc a ma ascunde,
Tot ajung in gura lumii
Cum ca podul nu e punte,
Sau ca parul a se tunde
Singur nu va reusi,
Iar cu mana prefacuta
Dusa-n dreptul inimii
Toti spun ca ii preocupa
Felul meu de-a sta si-a fi.
Cainele de grija cozii
Nu mananca ziua toata,
Dupa cum iata, nerozii
Doar putin mai au si latra.
Cred ca asta mi-e osanda,
De a-i face sa-nteleaga
Ca as dobandi izbanda
Chiar pe cap cu lumea-ntreaga.