Ultima oara

Ma plimb prin parc, printre alei,
Spre locul unde te-am iubit,
Mi-e pieptul gol, mi-s pasii grei,
Ma striga lacrimi negrait.

Te strang in sufletu-mi uscat,
Cu bratele de vina pline,
Caci nu am fost cum ai sperat:
O punte, o carare spre lumina.

Ma las indurerat si greu
La umbra marelui "te vreau",
Te vreau desi parca nu-s eu,
Si in durere nu mai pot sa stau.

Si n-am curaj sa ma apropii
De banca plina cu-amintiri,
Imi sterg din nou agale ochii,
Cu flori culese dintre spini.

Mi-e dor de zambetul zglobiu,
De tremurul si mana ta de ceara...
Si nu mai vreau decat uitat sa fiu,
Ranit iubind ultima oara.

Nimicnicie

Ros de timp si plin de pacate,
Ma plec plangand in tarana umilintei,
Ma simt mai uitat si atat de departe
De implinirea vreunei fagaduinte...

In ape limpezi ma privesc,
Iar apele se tulbura infricosate,
Paduri intregi din cale-mi se feresc
Lasandu-mi drummul, vesnice pustiuri neudate.

De strig spre cer, se clatina luceferi,
Speriati de glasul meu impovarat cu ura,
Doar sorii stau nederanjati si teferi,
Caci ei nu au putut vreodata sa auda.

Sub talpile murdare de cenusa,
Pamantul se deschide-n rani adanci
Si nu gasesc pe nicaieri o usa,
Un mormant gol, o pestera deschisa intre stanci.

Nu-i loc sa ma primeasca binevoitor,
Nu-i inima pe lume, in ea sa zabovesc,
Nu sunt decat chimval zanganitor,
Eu sunt nimic atunci cand nu iubesc.

Cu Tine...

Nu-mi pasa unde sunt,
Atata timp cat sunt cu Tine,
Iar tainele ce le patrund
Par bolti de cer senine.

Dureri n-am sa cunosc,
Chiar daca-s mistuit de foc,
In Tine-am adapost,
Chiar dac-ar fi potop.

Cu Tine nu-i tarziu,
Caci timpul se opreste,
In palma Ta vreau sa ma stiu
Cand viata imi va trece.

Mi-e mana Ta un scut,
Si jertfa Ta mi-e viata,
Cu Tine sunt un nou nascut
Flamand dupa povata.