sâmbătă, 4 septembrie 2010 | By: Andrew

Ultima oara


Ma plimb prin parc, printre alei,
Spre locul unde te-am iubit,
Mi-e pieptul gol, mi-s pasii grei,
Ma striga lacrimi negrait.

Te strang in sufletu-mi uscat,
Cu bratele de vina pline,
Caci nu am fost cum ai sperat:
O punte, o carare spre lumina.

Ma las indurerat si greu
La umbra marelui "te vreau",
Te vreau desi parca nu-s eu,
Si in durere nu mai pot sa stau.

Si n-am curaj sa ma apropii
De banca plina cu-amintiri,
Imi sterg din nou agale ochii,
Cu flori culese dintre spini.

Mi-e dor de zambetul zglobiu,
De tremurul si mana ta de ceara...
Si nu mai vreau decat uitat sa fiu,
Ranit iubind ultima oara.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu