duminică, 14 iunie 2009 | By: Andrew

Capat de timp...

Cand vantul doboara 
Copaci seculari
Si pasari nu zboara
Caci furtunile-s mari,

Cand curge-n siroaie
Din ceruri potop,
Iar vazduhul se-ndoaie
Caci norii iau foc,

Cand stanci o sa cada
Peste cei care cer
Si munti se destrama
De prea multi care pier,

Cand groaza invinge 
Si frica omoara,
Curg rauri de sange 
In ultima seara...

O ultima clipa
Cand soarele'apune,
In mare de sticla
Cu valuri de spume...

Cand lumea se pierde
Ca fumul in vant,
Varsand lacrimi de sange
Ultima oara-ncercand...

Atunci e sfarsitul 
Unei lumi prea murdare,
Atunci e-nceputul 
Unui zbor catre Soare

Atunci e momentul 
Cand un nou inceput
Inflori-va desertul 
Din inimi prin cant.

Extreme...

Intre prea bun si rebel nu-i decat o secunda,
La fel intre puf si otel e doar caldura ce-nfrunta.

Intre geniu si nebun e un fir de gandire,
Intre ce gandesc si ce spun e uimire...

Intre tot si nimic suntem noi spre un sens,
Intre nimic de nu stim si nimic inteles...

Intre cer si pamant e un vid de lumina,
Ce pare doar sfant caci nori il intina.

Intre trup si suflet stau ganduri ascunse,
Intre inima si carne dureri sunt nespuse...

Intre nord si sud sunt alte zeci de repere,
Ratacesti orb si surd indrumat doar de stele.

Intre-a vrea si-a putea neclintita-i credinta,
A crede ca mari departari le uneste fiinta.