vineri, 22 octombrie 2010 | By: Andrew

E toamnă, Doamnă...


E toamna, doamna...
Langa parc, te lasi in valul de-amintiri,
In mreaja dulce a scumpelor priviri
De alta data.

Sub aripa cazanda de frunze aurii,
Un vis traiam, de poveste...
E toamna, si-nca mult mai este,
Cat doare, nici nu stii.

Aleile sunt triste, reci,
Vantul, sufla a durere,
Numeni n-a stiut ca pleci...
Acum, nimeni te mai cere.

E toamna, doamna
In sufletul meu de cand
Ca-n acea toamna cu plansu-i de pamant,
Lacrimi tacute stranse rand pe rand
S-au adunat la mine-n gand.

E toamna, doamna...
Iarasi, de curand...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu