Raţiuni

Inima ascunde gânduri negrăite,

În fapte rareori raţionalizăm simţirea,

De-aceea gândurile cele mai pripite

Le-avem nerecunoscându-ne iubirea.

Ce taină a ticluit Divinul,

Să ne-mpletim în raţiuni duale,

Şi viaţa unora să fie gândul,

A altora să fie simţirile carnale!?

Unii socotesc zvâcniri de cord

În timpi, aflaţi prin radicali şi ecuaţii,

Şi nu-s prea mulţi din nord în nord,

Să judece-ale lor vibraţii.

Alţii se-nclină, lăuntric stingheriţi

Plângându-şi viaţa în figuri de stil,

Consideraţi abstractizaţi, nenirociţi,

Ilogici tineri, în arte strânşi ca-ntrun azil...

Mai strict, mai fuzionat,

Conservator sau liberal convins,

Aici, de dor, toţi am aflat,

Toţi am luptat, puţini îns-au învins...

Aici toţi am iubit spre învăţarea nebuniei,

Toţi am păşit pe drumuri fără de raţiuni,

Şi-aşa vom hoinări pe calea pribegiei,

Spre gânduri ne-nţelese, din inimi de nebuni.