
N-am s-o uit şi n-am s-o pierd,
Printre amintiri deşarte,
Ea, e-n codrul meu un cerb,
Ce-a mai albă stea, departe.
De-ar fi altele să-mi ţină
Mintea în ceţoase drumuri,
Ea rămâne-n slăvi lumină,
Far de raze şi de fumuri.
Dacă plăci de boltă rece,
Ar sta azi pe piept să-mi cadă,
Amintirea ei n-ar trece,
Fi-va dragostei dovadă.
Când mi-or îndrepta privirea
Alte rele către nori,
Când voi căuta simţirea
Din amurg şi până-n zori,
Îmi voi aminti cum ere
Eu trecut de când la ea,
Pieptul meu a stat să spere
Şi-a murit, iubind deja.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu